Diplomați și Supuși Otomani în Vechiul Regat

Cartea „Diplomați și supuși otomani în Vechiul Regat. Relații otomano-române între 1878-1908” a istoricului Silvana Rachieru oferă un fragment de istorie socială a relaţiilor diplomatice otomano-române și aduce în discuție trei decenii din istoria modernă a României văzute, în principal, din perspectivă otomană.

Structura lucrării şi problematica au fost determinate de către cercetarea amănunţită a unui fond documentar inedit, respectiv documentele Ministerului Afacerilor Străine Otoman referitoare la România, Hariciye Nezareti Evrakı, la care s-au adăugat alte fonduri arhivistice, cum ar fi Fondul Constantinopol de la Arhiva Ministerului Afacerilor Externe Român, Fondul Casa Regală din Arhivele Naţionale Istorice Central sau fondurile ambasadei şi consulatelor franceze din România de la Archives Diplomatiques de Nantes.

Deschiderea relaţiilor diplomatice dintre Imperiul otoman și România în toamna anului 1878, după recunoașterea independenței prin Tratatul de la Berlin, marchează oficial schimbarea de statut a României şi modificarea dinamicii între cele două state. După secole de raportare suzeran-vasal, otomanii descoperă treptat un tânăr stat modern, aflat în permanentă dezvoltare. Până în 1916, Imperiul otoman a fost reprezentat diplomatic în România de legația din București sprijinită de un lanț de consulate și vice-consulate. Analiza relațiilor dintre cele două state prin prisma problematicii diplomaților și a supușilor otomani în România este o provocatoare incursiune atât în subiectul modernizării și extinderii serviciului diplomatic otoman, cât și într-o lume a istoriilor individuale și a destinelor modificate de decizii luate la masa tratativelor de către Marile Puteri. Este un model de construire a relațiilor moderne dintre două state care, obligate de schimbarea raporturilor dintre ele, se aflau în fața învățării în ritm alert a limbajului diplomației. În același timp, este o perspectivă atent documentată asupra vechii lumi europene neatinsă de primul război mondial, cel care va trimite la finalul său pe drumuri total diferite Imperiul otoman și România.