Interviu cu Ioana Zamfir

De această dată, mai multe despre ce înseamnă să studiezi la Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București vom afla împreună cu Ioana Zamfir. Absolventă a programului de licență Istoria Artei (2008-2011), și-a continuat parcursul educațional în domeniul studiilor culturale în cadrul Universității din București. Din 2017, este muzeograf la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi și un colaborator al facultății, coordonând stagii de practică și voluntariat la muzeu pentru studenții noștri. Mai multe ne va relata ea însăși.

  1. Bună, Ioana! Te-aș ruga să începi prin a ne povesti mai multe despre tine și pasiunea ta pentru istorie, artă, muzee.

Bună și îți mulțumesc pentru oportunitatea de a vorbi despre traseul meu profesional și personal de până acum! Pasiunea mea pentru muzee se datorează părinților mei, care au investit foarte mult timp în educația mea și care nu au făcut-o într-un mod convențional. Țin minte muzeele din București și explicațiile tatălui meu referitoare la diferitele obiecte expuse la Muzeul Tehnic (din Parcul Carol) sau programele educative de la Muzeul Național de Artă unde mergeam cu ei. Apoi am avut dintotdeauna o atracție pentru trecut, pe care îl percep și acum ca pe un fel de țară străină, cu obiceiuri diferite, cu realități diferite, dar infinit de bogat.

2. În continuare, ce te-a determinat să alegi studiile de licență la programul Istoria Artei? Ce perspective îți oferea acest program, ce așteptări ai avut?

Recunosc că nu am fost prea orientată și că într-un fel a fost și întâmplarea la mijloc. Erau mai multe direcții care mă interesau. Am urmat câțiva ani de licență și la Filosofie și la Limbi Clasice, dar până la urmă am rămas la Istoria Artei. Nu m-am gândit prea mult la perspective. Am fost mereu încurajată sa îmi descopăr adevărata pasiune. Și la Istorie îmi plăcea deschiderea pe care mi-o ofereau anumite cursuri, de exemplu cursul domnului profesor Căpiță sau al doamnei Daniela Zaharia, cursuri care atingeau zone culturale mai îndepărtate din punct de vedere spațial sau temporar și elemente de spiritualitate, credințe străvechi, mituri, ritualuri.

3. Ce a însemnat să studiezi Istoria Artei la FIUB? Ce cursuri, profesori, activități extracurriculare te-au ajutat să te dezvolți profesional și personal?

Programul de Istoria Artei era unul generos, structurat în așa fel încât să ne permită studiul formelor artistice pe fundamentul cunoașterii istoriei universale. Nu poți înțelege o manifestare artistică, viziunea creatoare din spate și mesajul unei opere, dacă nu cunoști contextul istoric și cultural din care provine. De asemenea, nu poți ignora dimensiunea politică a artei, din toate timpurile. Pe de altă parte, nici istoria nu e completă fără această istorie a artelor, în care poti urmări mișcările cele mai profunde ale umanității, cele mai frumoase și ambițioase idealuri exprimate printr-o creativitate nesfârșită și un meșteșug desăvârșit.

4. Ne poți împărtăși o amintire, o experiență memorabilă din perioada în care studiai Istoria Artei la FIUB?

O experiență memorabilă a reprezentat-o înscrierea în Cercul de Studii Muzeale, unde am avut bucuria să o întâlnesc pe doamna profesoară Florentina Nițu, de la care am învățat foarte mult, atât pe plan profesional, cât și uman. Aici s-au format prietenii care au trecut proba timpului, fiindcă aici am lucrat împreună la primele noastre expoziții și am plecat împreună în excursii de studiu. A fost extrem de frumos.

5. Cum te-au pregătit studiile de licență pentru activitatea ta ulterioară, chiar pentru profesia de muzeograf? Care crezi că sunt cele mai importante competențe deprinse?

Să gândesc cu capul meu, să analizez lucrurile din mai multe perspective, să pot identifica mai multe fire ale cauzalității și de mai multe feluri, să respect complexitatea istoriei și să nu privesc nimic reducționist. A, și încă ceva extrem de important: dincolo de gândirea critică, facultatea mi-a oferit modele în ceea ce privește etica cercetării, verticalitatea, onestitatea profesională.

6. Ce înseamnă să fii muzeograf, care sunt provocările și satisfacțiile unei astfel de ocupații?

A fi muzeograf acum, în România înseamnă să fii un fel de super-erou, care să știe foarte multe și să fie dispus să învețe și mai multe, care să investească mult suflet și mult timp clipă de clipă. Echipe mici, fonduri puține, dificultăți de toate felurile, ca de pildă inerția sectorului și un mod de gândire convențional, mai ales la cel mai înalt nivel. În același timp, tot de aici vin și marile satisfacții, fiindcă am bucuria că asist și contribui la transformarea acestui sector. Muzeele au un potențial uriaș, nu doar să conserve patrimoniul, ci să intervină și să amelioreze problemele sociale, antrenând resursele culturale în folosul oamenilor. Valoarea patrimoniului reiese nu doar din faptul că este unic sau vechi, ci și din faptul că e comun și împărtășit, că ne poate aduce împreună.

7. Ai recomanda Istoria Artei tinerilor de astăzi? Dacă da, de ce?

Sigur, aș recomanda Istoria Artei și orice opțiune, sincer. Este foarte important ca tinerii să fie motivați de un interes real pentru domeniul ales. Bucuria de a face ceva care îți dă sens este un lucru pe care nu trebuie să-l pierdem niciodată din vedere.

8. Dacă ar fi să alegi un singur cuvânt care să rezume experiența ta la FIUB, care ar fi acela?

Deschidere.

Ioana, îți mulțumesc în numele familiei istoricilor FIUB!

Și eu mulțumesc.

Interviu realizat de Cosmin-Ionuț Lazăr, Istorie.