O altă absolventă care ne va împărtăși din experiența sa din perioada studiilor la Facultatea de Istorie a Universității din București (FIUB) este Claudia-Florentina Dobre. După studiile de licență în Istorie și după un master în Istoria ideilor și mentalităților la FIUB (finalizate în 2001), a continuat cu încă două masterate (în studii medievale la Central European University și în științe sociale la École Doctorale Francophone en Sciences Sociales Europe Centrale et Orientale) și cu un doctorat susținut la Universitatea Laval din Québec (cu teza Nous-mêmes comme les autres. Témoignages des anciennes détenues politiques roumaines). Ulterior, și-a făcut post-doctoratul la Facultatea de Istorie din București, finalizat cu susținerea în 2013 a lucrării Comunismul patrimonial : rememorare și uitare în spațiul public bucureștean. Experiența sa profesională este la fel de vastă, îmbinând cariera universitară cu cercetarea și cu publicistica științifică. În prezent, este cercetător științific la Institutul de Istorie ,,N. Iorga” din București, fondatoare și președinte al Centrului de Studii Memoriale și Identitare (CSMI), respectiv fondatoare și directoare a colegiului de redacție al revistei MemoScapes. Romanian Journal of Memory and Identity Studies. Mai multe ne va povesti ea însăși.
- Bună, Claudia! Pentru început, te-aș ruga să ne spui câteva cuvinte despre tine și despre pasiunea ta pentru istorie.
C.F.D. : Pasiunea pentru istorie mi-am descoperit-o în copilărie, dar am decis să urmez Facultatea de Istorie a Universității din București în ultimul an de liceu. Odată intrată la facultate, am fost o studentă bună, am avut chiar bursă de merit vreo doi ani. Totuși, nu doar eu am avut pasiune pentru istorie, ci și istoria s-a ținut de mine scai. În ciuda diverselor tentative de a mă depărta de istorie, m-am întors de fiecare dată la EA ca la o veche iubire.
- Care sunt motivele care au stat în spatele deciziei tale de a studia Istoria la Universitatea din București? Cum se prezenta domeniul în anii ‘90 ? Au existat istorici sau lucrări citite care te-au influențat în vreun fel să urmezi acest drum ?
C.F.D. : În liceu, profesoara mea de istorie a avut încredere în mine și așa am ajuns la Olimpiadele de istorie, la faza pe țară în clasele a XI-a și a XII-a. M-am întors de fiecare dată cu mențiune specială. Într-un fel zarurile fuseseră aruncate, așa că am luat decizia să dau examen la FIUB. Pe de o parte, eram sigură că intru din prima, și, pe de altă parte, mi-am dorit să fac ceva care mă pasiona. Când am dat examen de admitere în 1995, eram 10 candidați pe un loc și am intrat a 7-a din 120 de candidați. Când am aflat rezultatul am plâns, căci îmi dorisem să intru prima 🙂 . În anii `90, se schimba paradigma istoriografiei, schimbare care i se datora aproape exclusiv lui Lucian Boia. Pentru mulți dintre cei care l-am avut profesor a fost o șansă, căci ne-a ajutat să concepem și să scriem o altfel de istorie. Mai cosmopolită, mai europeană și ieșită din tiparele totalitare de inspirație național-comunistă. Nu cărțile sau oamenii m-au influențat în alegerea Facultății de Istorie, ci pasiunea și munca mea din anii de liceu.
- În continuare, cum a fost experiența ta la Facultatea de Istorie, mai întâi ca studentă și apoi ca masterandă ? Ce cursuri și ce cadre didactice te-au inspirat, ce activități extracurriculare te-au ajutat să îți pui în valoare pasiunea ?
C.F.D. : La început, nu a fost o experiență prea plăcută. În primele săptămâni chiar am vrut să renunț la facultate, dar prietenele mamei mele m-au convins să nu o fac. Mama era tare supărată că voiam să renunț. După aceea, m-am adaptat chiar bine, m-a ajutat foarte mult și iubitul meu de atunci 🙂 . Eram nedespărțiți și ne-am ajutat și profesional. Dintre profesori, Lucian Boia, Zoe Petre, Viorel Panaite m-au marcat cel mai mult. Niște profesioniști cu care am avut șansa să lucrez și mai târziu. Dacă cititul la bibliotecă poate fi considerat activitate extracurriculară, atunci e singura care m-a ajutat și în timpul facultății și după. Am citit enorm. Nu cred că poți fi un istoric adevărat fără să citești mult, fără să cunoști sursele și autorii reprezentativi.
- Cum s-a desfășurat viața ta studențească? Ai stat la cămin? Cum vă distrați tu și colegii tăi ? Ce muzică ascultați ?
C.F.D. : Viața mea studențească a fost destul de monotonă: cursuri, bibliotecă, cămin. Da, am stat în căminele din Leu. Destul de bine, de altfel, două fete în cameră și chiar singură în ultimul an de facultate și în timpul primului an de master. Nu mă distram cu colegii, eu mergeam la film și la teatru cu iubitul meu de atunci. Împreună mergeam și la discotecă, la mare sau la munte în vacanțe. La întâlnirea de 20 de ani de la terminarea facultății m-am distrat pentru prima dată cu colegii mei 🙂 . Muzica… hm, ascultam muzică clasică când îmi scriam teza de licență ca să acopere zgomotul din cămin. La discotecă ascultam și dansam disco-pop. Îmi plăceau ABBA și Roxette. Îmi plac și acum. Am pasiuni vechi care mă țin o viață.
- După absolvirea facultății, cum te-a ajutat în studiile ulterioare în străinătate și în carieră ceea ce ai învățat la Facultatea de Istorie ? Ce ne poți spune despre cariera de cercetător, despre reorientarea ta de la studiile medievale la istorie contemporană și despre interesele actuale?
C.F.D. : Nu m-a ajutat ce am învățat la facultate, cel mai mult m-a ajutat în carieră ce am învățat în liceu: franceza, engleza și latina. Dar, m-a ajutat cititul la biblioteca Facultății de Istorie. Am citit toți autorii clasici, am citit tot ce au publicat Lucian Boia, Zoe Petre. Eram impresionată. Și acum sunt 🙂 . Eram pasionată de Evul Mediu, sunt și acum. Doar că uneori viața te duce în altă direcție. În anul 2000, când eram la Masterul de Istoria ideilor și mentalităților am intrat în contact cu persoanele care lucrau la Fundația Culturală Memoria. Mulți erau foști deținuți politici și am început să citesc și eu despre asta. În liceu, mă impresionase Jurnalul fericirii scris de N. Steinhardt, dar ceea ce mi-a schimbat destinul a fost lucrarea Adrianei Georgescu, La început a fost sfârșitul. De atunci, am încercat să aflu mai multe despre persecuțiile politice și represiunea comunistă. Și așa am ajuns să fac un master în științe sociale și apoi doctoratul în istorie pe tema discursului memorial al fostelor deținute politic din România comunistă. După doctorat, am încercat să schimb direcția: am fost o vreme editor de carte, apoi stagiară la Parlamentul European. Dar am rămas legată de istorie prin participarea la diverse proiecte de cercetare: fie prin intermediul unor burse de studiu, fie ca cercetător independent în diverse proiecte. Acum tot cu problematica represiunii comuniste mă ocup. Între timp, am scris destul de mult pe subiect, am făcut și un documentar despre deportarea în Bărăgan.
- În încheiere, dacă ar fi să descrii în 3 cuvinte experiența ta la Facultatea de Istorie, care ar fi acestea ?
C.F.D. : Cunoaștere, libertate, destin.
Îți mulțumesc în numele familiei istoricilor FIUB !
Interviu realizat de Cosmin-Ionuț Lazăr, secția Istorie.