Constantin Ardeleanu
Prof. univ. dr., Universitatea Dunărea de Jos din Galați
Long-term Fellow, Colegiul Noua Europă
Marți 23 aprilie, ora 12 – Facultatea de Istorie, Sala de Consiliu
Revoluția în transporturi, ajunsă și în Europa de Sud–Est în anii 1830, a modificat radical posibilitățile de călătorie într-o regiune în care infrastructura terestră era încă puțin dezvoltată. Introducerea navigației cu aburi pe Dunăre a creat posibilitatea legării marilor capitale imperiale Viena și Istanbul de-a lungul unui traseu de peste 2.000 de kilometri.
Petrecând până la trei săptămâni la bordul acestora vapoare, călători de cele mai diverse etnii și condiții sociale au interacționat în moduri dintre cele mai interesante. Comunicarea de față își propune să analizeze felul în care acești pasageri au socializat și perceput timpul și spațiul în captivanta lor odisee dunăreană și pontică.
În celebrul său roman Un oraș plutitor, Jules Verne descria experiența de voiaj la bordul lui „The Great Eastern”, pachebotul gigantic cu care a călătorit între Liverpool și New York: vasul era „o capodoperă a construcției navale”, „un oraș plutitor”, „un microcosm”, o comunitate în care puteai întâlni „toate instinctele, nebunia și pasiunile umane”. Mai mici decât pachebotul transatlantic al romancierului francez, navele companiilor austriece DDSG și Lloyd reprezintă scena unor interacțiuni sociale la fel de fascinante.