Povestea mea la FIUB a început cum nu se poate mai neobișnuit. Nu, nu eram din copilărie pasionată de istorie și în niciun caz vreo persoană cu informații vaste în acest domeniu. Eram doar o elevă care își căuta cu o dorință aprinsă calea, dar nu știa încotro să o apuce și încerca tot felul de lucruri ca să descopere la ce se pricepe. Așa că într-o zi mi-am spus că vreau să învăț istorie și am început să vizionez documentare, apoi am trecut la cărți și ușor, ușor istoria a devenit locul în care mă refugiam când prezentul devenea prea obositor. Este foarte important ce lentilă folosești atunci când privești istoria, iar dacă ai și puțină curiozitate, devine cu adevărat un tărâm care așteaptă să fie descoperit.
În jurul meu, în continuare, colegii vorbeau despre planuri de viitor, despre studenție și despre facultățile pe care și le-au ales, iar în mintea mea frica și presiunea viitorului deveneau tot mai puternice. Totul s-a sfârșit în ziua în care la liceul meu au venit profesorii Facultății de Istorie și ne-au fost prezentate programele de studii. Când am aflat că există și specializarea Relații Internaționale și Studii Europene, orice urmă de incertitudine a dispărut, iar eu am știut exact că asta este ceea ce trebuie să fac.
Am aplicat la această facultate și când am aflat că am fost acceptată, am conștientizat că am ales drumul corect. Acum trec anul III și, dacă mă întrebați dacă am luat decizia corectă, aș spune din toată inima „da”, pentru că experiența FIUB este unică, plină de experiențe frumoase, profesori dedicați și cursuri interesante.