Mă numesc Gavril Viorica și sunt studentă în ultimul an la Masterul de Experimente ale Modernității din cadrul Facultății de Istorie. Am intrat la Facultatea de Istorie din dorința de a continua seria de povești cu care mi-am înfrumusețat anii de liceu. Pe băncile liceului am început să descifrez tainele istoriei printr-un joc de puzzele pe care îl aducea în fața noastră profesorul de istorie la fiecare oră. Lecțiile nu erau o sumă de date și de evenimente, acestea se transformau în piese care trebuiau unite între ele pentru a forma o poveste.
Odată ce am ajuns la Facultatea de Istorie, am înțeles încă de la primele cursuri din anul I că sunt atrasă de aspectele ce țin de istoria culturală, de legăturile dintre istorie și literatură, de mentalitățile și lianturile care unesc popoarele peste timp și peste granițele geografice. Acest interes s-a accentuat în anul II de licență când am pășit cu pași timizi în lumea Imperiului Otoman, mai întâi prin intermediul seminariilor de paleografie turco-osmană, iar mai apoi la seminariile de la cursul general privind istoria otomană. Am absorbit precum un burete fiecare prelegere, fiecare literă arabă desenată strâmb în caietul de matematică și am înțeles că îmi doresc mai mult, îmi doresc să înțeleg cultura, mentalitățile și civilizația otomană. La recomandarea doamnei profesoare Silvana Rachieru am explorat literatura turcă contemporană, în special, universul scrierilor lui Orhan Pamuk. Astfel, la sfârșitul anului II, după ce am tocit paginile romanului Mă numesc Roșu semnat de către laureatul Premiului Nobel mai sus menționat, m-am gândit ce ar fi dacă aș combina istoria cu literatura pentru a cerceta perspectiva scriitorului Orhan Pamuk asupra istoriei otomane. Ideea mea s-a putut transforma într-o analiză de aproximativ 100 de pagini numai prin sprijinul și încrederea oferită de către coordonatorul meu, doamna conf.dr. Silvana Rachieru, care m-a încurajat să ies din tiparul istoriei politice, economice, militare și să forțez limitele cercetării printr-o analiză interdisciplinară. Prin urmare, înarmată cu toate cărțile lui Orhan Pamuk, traduse în limba română, am petrecut prima mea experiență în realizarea unei lucrări de specialitate, cercetare care mi-a oferit oportunitatea de a mă apropia de istoria Imperiul Otoman, de a înțelege mentalitatea turcă contemporană și sciziunile de la nivelul societății dintre modernitate și conservatorism, dintre laic și religios, dintre mirajul Occidentului și tradiția otomană islamică.
Cu alte cuvinte, experiența mea în calitate de student al Facultății de Istorie a fost caracterizată atât de găsirea unui cadru academic potrivit dezvoltării mele științifice, cât și de mentori care mi-au permis să străbat drumuri mai puțin bătătorite ca să îmi dezvolt ideile și pasiunile, toate având ca punct comun ISTORIA.