Istoria pentru mine a fost şi va rămâne una dintre experienţele care m-a ajutat să mă dezvolt frumos, să descopăr oameni pasionaţi de ceea ce fac şi să realizez că în viaţă cel mai important lucru este să faci ceea ce îţi place. Au fost momente în care simţeam că este prea mult pentru mine, dar mi-am dat seama că atunci când faci ceva cu drag, nu mai conteaz.ă cât de greu este şi cât de mult oboseşti în acel moment, pentru că este nemaipomenit de bine atunci când ai satisfacţia unei reuşite, aici, la istorie.
Şi îmi permit să afirm acest lucru, deoarece acum sunt în primul an de master, la programul de “ Istorie, resurse culturale şi patrimoniu în societatea contemporană”.
Am ales acest program de master fiindcă de-a lungul celor trei ani petrecuţi la Facultatea de Istorie, experienţele teoretice din cadrul cursurilor, dar şi cele din cadrul stagiilor practice sau a proiectelor din care am făcut parte, m-au ajutat să îmi doresc din ce în ce mai mult să descopăr povestea fibrelor textile tradiţionale în arta şi cultura românească , tehnicile prin care acestea au fost create, evoluţia croiului, a câmpului decorativ, dar mai ales a concepţiei artistice.
Atât de mult mi-am dorit, încât am ales să îmi scriu licenţa despre fibrele textile tradiţionale din zona Munteniei, mai exact Buzău. Am ales zona Buzăului, deoarece aici a luat naştere preţuirea mea faţă de port, dar şi dorinţa de a-i cunoaşte povestea. Prin intermediul bunicilor, care coseau şi ţeseau cămăşi, scoarţe, macaturi, ştergare, am ajuns să preţuiesc portul , iar prin faptul că la toate serbările şcolare îmbrăcam costumul popular, s-a născut dorinţa de a-i afla povestea.
Totodată, ceea ce mi-a trezit şi mai mult curiozitatea asupra portului, a fost că toate motivele erau făcute numai după modele naturale. De multe ori, am auzit atât de la bunici cât şi de la alte femei pasionate de cusut sau de ţesut, că dacă nu mai aveau inspiraţie, aşteptau nerăbdătoare primăvara pentru a-şi continua modelul reprezentat pe ie sau pe ştergare. Toate acestea m-au fascinat şi m-au făcut să preţuiesc şi mai mult portul popular.
Portul tradiţional românesc spune foarte multe despre noi, ne arată identitatea , este un element important al culturii materiale şi spirituale, arată talentul, chibzuinţa şi munca femeilor ce şi-au dedicat ani din viață pentru a realiza aceste obiecte de port. Chiar dacă la început acesta a pornit de la cele mai modeste forme, treptat, s-a îmbogăţit cu motive şi forme specifice zonelor, dar şi a superstiţiilor.
Rezultatele acestei cercetări mi-au creat o mişcare sufletească deosebită, care nu mă îndepărtează de origini, şi totodată, m-a ajutat să învăţ că pentru a obţine informaţii despre ceea ce mă interesează sunt foarte multe căi (unele dintre ele dificile şi întortocheate), dar important este să îţi doreşti cu adevărat să le parcurgi.
În viziunea mea , istoria este despre voinţă.
Vă aşteptăm cu drag la Facultatea de Istorie din Bucureşti! Mult succes!