“Și ce faci cu istoria, te faci profesor?” M-am lovit de această întrebare mereu. Ar trebui demontat stereotipul că te poti face doar profesor de istorie dacă termini Facultatea de Istorie. Este la fel ca si cum ai spune că te poti face doar profesor de geografie dacă termini Facultatea de geografie etc. Depinde doar de tine ce vrei să faci, posibilități există. Contează ceea ce îți place, iar asta este partea mea prefarată: facultatea m-a ajutat să îmi dau seama ce vreau să fac, unde aș vrea să lucrez, ce parte a istoriei mă intereseaza cel mai mult.
Mi-am dat seama că mă pasionează clădirile de patrimoniu, arhitectura teatrelor și perioada interbelică. De aceea vreau să merg în această direcție, cu toate că subiectul licenței mele a fost total diferit: “Emanciparea femeilor române prin intermediul revistelor în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”. Un subiect foarte interesant, dupa cum au spus profesorii din comisia de evaluare, însă destul de dificil de abordat, deoarece documentația în domeniu a fost destul de sumară. Cursurile despre societatea romaneasca în perioada modernă m-au influențat în alegerea temei, dar și profesorii, care doresc să ne încurajeze spre a aborda subiecte diferite, mai puțin cercetate.
A fost o adevărată provocare, însă a meritat efortul, deoarece pe lângă satisfacția de cerceta ceva ce alții nu au îndrăznit, am aflat informații interesante, care m-au ajutat să înțeleg mai bine societatea românească în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cu precădere nevoia de emancipare (prin educație și lectură) a femeilor. M-am bucurat să descopăr femei puternice, care au reușit să inspire și alte femei, dar și să schimbe mentalul colectiv de la vremea respectivă asupra rolului pe care femeia trebuia să îl aibă în societate. Asadar, am riscat alegând această temă și am continuat să risc, alegând o temă cu totul diferită pentru master, deoarece am astfel de posibilități și mă bucur că am reusit să aflu ce anume îmi place.