Acum exact o sută de ani, chiar sub ferestrele clădirii Universității, la picioarele statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul, regele Ferdinand și regina Maria primeau onorul trupelor române formate deopotrivă din unități din Vechiul Regat și din detașamente transilvănene, bucovinene și basarabene, dar și al unor unități franceze și engleze.
Familia regală și armata se întorseseră în capitală în postura de învingători, dar asta nu era tot. Sub conducerea unor lideri remarcabili, la câteva sute de kilometri distanță, la Alba Iulia, românii transilvăneni se adunau și ei pentru a-și hotărî destinul și pentru a-l uni cu cel al fraților de peste munți.
Marea Unire este fără îndoială evenimentul fondator al României contemporane, dar a fost transformată în realitate la finalul unui proces presărat la tot pasul cu încercări și alegeri dificile. Tocmai acest din urmă lucru a făcut ca, în cele din urmă, Marea Unire să fie câte puțin a tuturor. La toate nivelurile societății, românii au făcut ceea ce au crezut a fi de datoria lor având în frunte o elită intelectuală și politică pe măsura acestui moment de grație.
Astăzi, o sută de ani mai târziu, nu ar trebui să uităm exact acest lucru: această țară este câte puțin a fiecăruia dintre noi și tot de fiecare dintre noi depinde viitorul ei.
La mulți ani, România!