Interviu cu Adriana Mihaela Roșca

            Despre studenția la Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București vom afla astăzi mai multe de la Adriana Mihaela Roșca. După absolvirea studiilor de licență la programul Istorie (2008-2011), a urmat un master în domeniul Istoriei moderne (2011-2013) și Școala Doctorală de Istorie, finalizată cu teza ,,Istoria orașului Giurgiu până la Primul Război Mondial (1830-1916)”, susținută în mai 2018. Cu o experiență în învățământul preuniversitar și în cercetare, lucrează în prezent ca Muzeograf gradul II în cadrul Cabinetului Numismatic și Medalistic al Muzeului Municipiului București. Din anul 2015, îndrumă activitățile Cercului de Studii Muzeale al studenților Facultății de Istorie. Mai multe însă vom afla de la ea însăși.

Bună, Adriana! Te-aș ruga să începi prin a ne spune câte ceva despre tine și despre pasiunea ta pentru istorie.

A.R.: Bună Cosmin! Nu pot spune că a existat un moment anume în care mi-am descoperit pasiunea pentru istorie. Trecutul și poveștile construite în jurul acesteia m-au fascinat dintotdeauna, astfel că decizia de a urma cursurile Facultății de Istorie nu a reprezentat o surpriză pentru cei din jurul meu. Până la acel moment curiozitatea mea cu privire la construcția societăților moderne a fost hrănită de diverse cărți sau documentare, însă odată ce am ajuns la facultate am avut posibilitatea de a studia îndeaproape aceste fenomene și mecanisme sociale, iar ceea ce știam până atunci a început treptat să prindă contur.

În continuare, împărtășește-ne cum ai ajuns studentă la Facultatea de Istorie, ce așteptări ai avut, dacă te-ai bucurat de susținerea celor din jur în această hotărâre.

A.R.: Cum am ajuns studentă la Facultatea de Istorie? Asta se întâmpla în toamna anului 2008. După ce am dat examenul de bacalaureat a sosit și vremea să iau o decize majoră. Facultatea de Istorie a fost prima pe lista opțiunilor mele, alături de Litere și Administrație, însă decizia a fost oarecum firească. Pot spune că am pășit în primul meu an de studiu ușor temătoare și în același timp plină de speranță. Știam că aici aveam să descopăr răspunsuri la întrebările mele și că totodată îmi voi crea amintiri frumoase, pe care le voi împărtăși cu drag mai târziu. În cadrul unuia dintre cursurile anului II, unul dintre profesori a pus o întrebare firească: ,,V-ați gândit ce subiect doriți să tratați în cadrul lucrării de licență?”. Fiind deja la sfârsitul semestrului și studiind câte puțin din fiecare perioadă, nu am stat pe gânduri și am răspuns că imi voi îndrepta atenția spre secolul al XIX-lea. Nu știam în acel moment ce subiect aveam sa aleg, dar știam cu siguranță că aceasta este perioada spre care aveam sa îmi îndrept întreaga atenție.

  • Ce ne-ai putea povesti despre anii studenției tale? Ce cursuri, ce profesori, ce activități extracurriculare și-au pus amprenta ta și te-au ajutat să te dezvolți ca tânăr istoric?

A.R.:  Sunt atât de multe de povestit din perioada studenției și sincer nu știu despre ce anume să îți vorbesc pentru început. Pot spune că m-am bucurat de fiecare clipă în toți acesti ani și cred că fiecare dintre profesori și-au pus amprenta direct sau indirect asupra modului în care m-am dezvoltat ca tânăr istoric. Poate că cele mai multe amintiri sunt legate de Cercul de Studii Muzeale. În anul II am decis să mă alătur colegilor mei care au fondat la acea vreme cercul. Acolo am avut posibilitatea să descopăr ceea ce înseamnă cu adevărat munca din spatele unui concept expozițional, dar în același timp am avut oportunitatea să întâlnesc și oameni dragi. Cercul a fost înființat de studenți, sub coordonarea doamnei Florentina Nițu, pentru studenți, din dorința de a avea un spațiu mai puțin formal în care să ne expunem ideile și propria viziune despre ceea ce înseamnă universul muzeal și redefinirea acestuia pe principii moderne. Scopul nostru a fost încă de la început să aducem muzeul cât mai apropate de oameni și sa îl transformăm într-un spațiu experimental și creativ. Am început treptat să ne implicăm în micro-proiecte, iar mai târziu am luat parte la modernizarea Muzeului Universității, ceea ce pentru noi a reprezentat cadrul propice în care un concept teoretic s-a transformat într-un atelier de bună practică. Astăzi mă bucură faptul că experiența dobândită în tot acest timp mă ajută să îi pot îndruma pe mai tinerii colegi din echipa Cercului de Studii Muzeale, atunci când au nevoie.

Există vreun loc din facultate sau din Bucureștiul studenției tale care ți-a rămas întipărit în minte? Ai vreo amintire deosebită din viața de student, un eveniment memorabil?

A.R.: Treptele scărilor de la primul etaj 😁.

Cum te-a pregătit Facultatea de Istorie pentru perioada de după absolvire? Care crezi că sunt cele mai importante competențe, aptitudini, cunoștințe pe care le-ai deprins aici?

A.R.: Ceea ce am învățat în timpul facultății are acum o aplicabilitate practică! Astfel îți voi răspunde aici și la întrebarea anterioară referitoare la profesori și cursuri. De la profesorii facultății am învățat că istoria este o poveste foarte frumoasă pe care trebuie să o transmitem mai departe, iar acest lucru nu este posibil fără studiul în prealabil al surselor istorice.

Ce înseamnă să fii muzeograf și să lucrezi la Cabinetul Numismatic și Medalistic? Ce satisfacții are o astfel de profesie?

A.R.: Încep prin a spune că a fi muzeograf înseamnă înainte de toate să lucrezi cu obiecte inedite care te provoacă să le descoperi povestea. Puțini dintre noi știu că în spatele frumoaselor obiecte pe care le admirăm în cadrul expozițiilor se află munca de cercetare a numeroși specialiști din domenii cât mai diverse. În cazul meu pot spune că a fi muzeograf se aseamănă cu o vânătoare de comori dar la o scară mult mai redusă. Fiecare medalie pe care o descopăr reprezintă o mărturie gravată în metal a lucrării unui artist consacrat în ceea ce privește această tehnică de lucru. Personal consider că medaliile reprezintă o formă de artă de mici dimensiuni, iar colecționarea lor răspunde nevoii de frumos. Fiecare perioadă istorică a adus schimbări semnificative în ceea ce privește acestă ramură a medalisticii, de la rafinarea tehnicii de lucru până la imaginea gravată pe medalie și mesajul transmis prin intermediul acestora. Sentimentul de mulțumire apare tocmai la finalul cercetării unei medalii sau a unui grup de medalii, prin faptul că am reușit să contribui la reconstruirea imaginii trecutului cu ajutorul unor obiecte pe care generațiile anterioare le-au lăsat în urma lor.

7. Ai recomanda Facultatea de Istorie tinerilor de astăzi? De ce?

A.R.: Da, cu siguranță. Facultatea este spațiul unde viitorii studenți se pot dezvolta din punct de vedere profesional, dar în acealași timp și locul în care își vor crea strânse legături de prietenie. Dincolo de toate acestea aici vor găsi profesori tineri dispuși să îi îndrume și care nu impun limite în ceea ce privește cercetarea istorică. Astăzi la Facultatea de Istorie un student învață cum să gândească și cum să își formeze propriile opinii, fiindcă istoria nu se rezumă numai la evenimentele din trecut, ci istoria este despre viziunea prezentului asupra trecutului prin abordarea unor noi perspective, practic despre cum să gândim mai departe de granițele disciplinei.

Dacă ar fi să alegi un singur cuvânt pentru a rezuma experiența ta la Facultatea de Istorie, care ar fi acela?

A.R. : Dintre toate cuvintele pe care aș putea să le aleg, cred că cel mai potrivit ar fi familie.

Adriana, îți mulțumesc în numele familiei istoricilor FIUB!

Interviu realizat de Cosmin-Ionuț Lazăr, secția Istorie.