Acad. Alexandru Vulpe s-a stins din viață

Facultatea de Istorie a Universității din București anunță cu profundă emoție trecerea în neființă la 9 februarie 2016 a academicianului Alexandru Vulpe, istoric şi arheolog, fost director al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan“ al Academiei Române.


Născut la 16 iunie 1931 în București, în familia unor străluciți discipoli ai lui Vasile Pârvan, Alexandru Vulpe a urmat cursurile Facultății de Istorie până în 1954. Cercetător (din 1965), iar mai târziu director (din 1999) al Institutului de Arheologie ”Vasile Pârvan” al Academiei Române, profesorul Alexandru Vulpe își va dedica întreaga viață unei exemplare cariere de cercetare în domeniile istoriei antice și arheologiei pre- și protoistorice. În 1968 a susţinut teza de doctorat intitulată ”Necropola halstattiană de la Ferigile. Monografie arheologică” și vreme de mai multe decenii a desfășurat o bogată activitate de cercetare arheologică de teren, coordonând șantierele arheologice de la Ferigile, Costişa, Brad, Deleni, Pătrăşcani, Tigveni, Susani, Rotbav, Davideşti, Cepari, Remetea-Pogănici, Popeşti şi Rudeni.

În 1996, Alexandru Vulpe a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru titular în 2009, iar mai apoi președinte al Secției de Științe Istorice și Arheologie. Entuziast promotor al pluri- și interdisciplinarității, Alexandru Vulpe a fost în egală măsură istoric și arheolog, crez reflectat în chiar discursul său de recepție la Academia Română - ”Istorie și arheologie sau arheologie și istorie. Prima epocă a fierului în România” (2013).

Profesor asociat al Facultății de Istorie a Universității din București (din 1990) şi apoi profesor titular (din 1994), Alexandru Vulpe a predat erudite cursuri și seminarii speciale în domeniul pre- și protoistoriei. În 2012 a devenit emeritus al Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti.

Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, studii, articole, rapoarte publicate în ţară şi în străinătate, singur sau în colaborare. De asemenea, de-a lungul anilor Alexandru Vulpe a susținut în numeroase ocazii prelegeri la Berlin, Frankfurt, Giessen, Heidelberg, Kiel, Marburg, Münster, Saarbrücken.

Din importanta și vasta sa contribuție științifică pot fi amintite: volumele „Die Äxte und Beile in Rumänien" (2 vol., München, 1970, 1975), lucrare distinsă cu Premiul "Vasile Pârvan" al Academiei Române și ”Die Kurzschwerter, Dolche und Streitmesser der Hallstattzeit in Rumänien” (München, 1990), apărute în cadrul prestigioasei serii Prähistorische Bronzefunde, ”Dacia înainte de Dromihete” (1988), în colaborare cu Vladimir Dumitrescu, dar și studiile ”Cu privire la periodizarea epocii bronzului în Moldova” (1961); ”Traci şi illiri la sfârşitul primei epoci a fierului în Oltenia” (1962); ”Ptolemy and the Ancient Geography of Moldavia” (1964); ”Les phases de la civilisation de Tei” (1964); ”Zur mittleren Hallstattzeit in Rumänien (die Basarabi-Kultur)” (1965), ”Cercetări arheologice şi interpretări istorice privind sec. VII-V î.e.n. în spaţiul carpato-dunărean” (1970); ”Începuturile metalurgiei aramei în spaţiul carpato-dunărean” (1973); ”Puncte de vedere privind istoria Daciei preromane” (1979); ”Despre unele aspecte ale spiritualităţii dacice” (1986); ”Zur Entstehung der geto-dakischen Zivilisation. Die Basarabikultur” (1986); ”Spaţiul egeo-anatolian şi Europa sud-estică în lumina unei revizuiri a cronologiei epocii bronzului” (1997) ş.a. Alexandru Vulpe s-a numărat printre autorii ”Dicţionarului de istorie veche a României” (1978) şi coordonatorii şi autorii vol. I din tratatul ”Istoria Românilor” (ed. I - 2001, ed. II - 2010), editat de Academia Română.

Sit tibi terra levis, magister!